Istoria pomului de craciun

Toți știm despre obiceiul de a pune bradul de crăciun. Însă de unde a apărut acest obicei? În acest articol vă v-om arăta care este originea pomului de crăciun.

Originea pomului de crăciun

Încă din timpurile antice pomii cu frunza veșnic verde sunt considerate simboluri sacre. De exemplu pe coasta vestică a Suediei şi al provinciei Østfold din Norvegia. Aici s-au găsit, în mai bine de 5000 de situri, peste 75000 de gravuri rupestre, unele înfăţişând arbori veşnic verzi. Arheologii sunt de părere că multe dintre gravuri datează din perioada 1800–500 î.e.n. Însă tradiția a intrat și în cultura altor popoare.

În Enciclopedia Britannica se spune despre pomul de crăciun „Cultul arborelui era larg răspândit în rândul europenilor păgâni şi a continuat să existe chiar şi după convertirea lor la creştinism”. În acest cult se regăsește chiar și obiceiul de a aşeza un pom de Crăciun la intrarea ori în interiorul unei locuinţe în perioada sărbătorilor de iarnă.

În ziarul catolic se spune că ghimpele şi dafinul, dar şi ramurile de pin şi de brad, aveau puteri magice sau tămăduitoare şi îi fereau pe oameni de boli. Tradiția pomului de crăciun a început în germania în secolul al XVI-lea. Italia a fost printre ultimele ţări care au adoptat pomul de Crăciun. În mare parte din cauza ideii larg răspândite potrivit căreia acest pom era folosit în cadrul unui obicei protestant. Însă papa Paul al VI-lea  a inițiat tradiția de a pune un pom de crăciun imens lângă scena Naşterii Domnului în Piaţa San Pietro din Roma.

Acest obicei a fost încadrat când familia regală britanică a împodobit un brad cu ocazia Crăciunului.

Din gravurile rupestre scandinave noi înțelegem că bradul de crăciun totuși nu are origini creștine.

Be the first to comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.